După

 dau frâu liber stelelor
 ca să-mi răcorească faţa
 ele nu pot
 să-mi ghicească soarta
 aşa cum se spune
 că ar face.

 poate că sunt
 sau poate că nu
 mai sunt
 dar tot simt
 căldura celui roşu
 care se prelinge
 încet şi relaxant
 pe mâna mea palidă
 tremurândă.

 cu el se duc
 toate grijile vieţii
 de apoi
 şi nu mai rămâne nimic
 decât...

 un suflet sau două,
 cine mai stă să numere
 acum e doar una
 şi încă jumătate..